Între anii 1977- 1979 a funcționat cu titulatura,, Scoala cu clasele I – X nr 33 “, fiind filiala Liceului nr. 6 din Constanta( actualul Liceu Traian) cuprinzand 4 clase de liceu.

Prin participarea scolii, parintilor, I.S.J si a institutiilor de cult din zona s-a realizat in anul 2002 amenajarea capelei ,, Sf. Nicolae”, în incinta școlii, realizare unică în orasul Constanța.

In anul scolar 2004 , scoala functioneaza cu 8 clase in invatamantul primar ( una in regim step by step) si zece in invatamantul gimnazial. In anul 2005 Inspectoratul Scolar Judetean Constanta atribuie scolii denumirea de Scoala Gimnaziala Nr.33 “Anghel Saligny”.

Şcoala are personalitate juridică din 2011 iar Ziua Scolii este pe 23 aprilie fiind in preajma zilei de nastere a marelui inginer Anghel Saligny19 aprile 1854.

Prin dezvoltarea bazei materiale, prin rezultatele elevilor şi ale cadrelor didactice, prin relaţiile de parteneriat pe care le-a întreţinut în ultimii ani şi, nu în ultimul rând, prin oferta educaţională, şcoala noastră, a devenit, o şcoală primitoare, dinamică,modernă şiperformantă. Dezvoltarea profesională continuă, iniţiativa, eficienţa, lucrul în echipă, comunicarea şi creativitatea sunt caracteristicile echipei şcolii.

In localitatea Şerbăneşti din judeţ Galaţi pe19 aprilie 1854 s-a născut al doilea copil al familiei, Leon Anghelus, care ulterior avea să fie cunoscut drept Anghel Saligny. Pasionat de mic copil de astronomie, Anghel Saligny a urmat cursurile Universităţii din Berlin, însă ulterior a ajuns la Scoala Tehnică Superioară din Charlottenburg, iar în 1875 a revenit în ţară. Aici s-a evidenţiat rapid prin rolurile de inginer ordinar de clasa a III-a, inginer de control şi, în cele din urmă, ajutor de şef de secţiune la construcţia căii ferate Ploieşti – Predeal.

Ulterior, el a devenit proiectantul căii ferate dintre localităţile Adjud şi Târgu Ocna, pentru ca în 1883-1884 să devină şeful Serviciului pentru Construcţii de poduri de fier şi şeful Serviciului de Docuri.

Pentru prima oară în lume, Saligny a folosit betonul armat pentru construcţia unor silozuri si tot eleste cel care a introdus o simplificare majoră în construirea silozurilor prin utilizarea unor plăci prefabricate, care au fost apoi montate prin sudura barelor metalice şi un sistem mecanic de montaj.

În 18 noiembrie 1887 a devenit şeful unui nou proiect pentru o cale ferată care să unească localităţile Feteşti şi Cernavodă. Inginerul român a avut nevoie de doi ani pentru a realiza proiectul, iar lucrările au început oficial în 9 octombrie 1890, atunci când piatra de temelia a fost pusă în prezenţa regelui Carol I. Inaugurarea oficială a avut loc în 26 septembrie 1895, iar la eveniment au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării.

Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. “Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.

Cu o lungime de 4087.95 metri, dintre care 1662 metri pe deasupra Dunării, podul a fost realizat la o distanţă de 30 de metri deasupra nivelului apei. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

La retragerea din activitate, Saligny a ţinut un discurs memorabil în care a afirmat, printre altele, că prestigiul câştigat prin numeroasele sale proiecte se datorează persoanelor cu care a colaborat, dar şi… norocului. “Rămân neclintit la opinia că, dacă n-ai ocazia să te manifeşti şi n-ai colaboratori buni cum am avut eu, nu te poţi distinge. Datorez norocului, împrejurărilor şi eminenţilor mei colaboratori prestigiul de care mă bucur acum.”, spunea el. Anghel Saligny a încetat din viaţă în 17 iunie 1925, chiar în ziua de naştere a soţiei sale si a rămas în istoria României drept unul dintre cei mai importanţi ingineri ai săi, prin prisma numeroaselor sale invenţii care au condus chiar la revoluţionarea construcţiilor pe plan mondial.